Ecografia abdominala

Este o metodă imagistică medicală , nedureroasa, care nu iradiaza pacientul, de diagnostic bazată pe ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (organe interne). Ecografia permite deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor şi evidenţierea unor leziuni, pe baza imaginilor obţinute în timp real. Pregătirea pacientului pentru ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate şi cafea) cu cel puţin 6 ore înainte de investigaţie, astfel ca stomacul să fie gol şi conţinutul gazos intestinal să fie redus, permiţând vizualizarea adecvată. În cazul ecografiei pelvine, se recomandă consumul a 1 litru de apă plată într-un interval de 30 minute, cu o oră înainte de investigaţie; pacientul nu trebuie să urineze, chiar dacă există această senzaţie, astfel vezica urinară va fi plină şi va permite vizulizarea structurilor învecinate (prostata, uter, ovare).

Pe pielea abdomenului pacientului se va aplica un gel special care favorizează transmiterea ultrasunetelor. Ulterior se aplică şi apasă uşor transductorul pentru a se vizualiza imaginea zonei respective pe ecranul aparatului. In cazul examinarii ecografice se pot vizualiza litiaza renală, malformaţiile sau tumorile maligne sau benigne de la nivelul rinichilor şi ficatului, afecţiuni hepatice (ciroză, steatoză), litiaza biliară, pancreatita acută sau cronică, fibromul uterin şi chisturile ovariene. Se poate aprecia, de asemenea, şi gradul de încărcare grasă a ficatului. Investigaţia este folosită şi pentru ghidajul în timpul unei biopsii şi pentru detectarea, măsurarea şi monitorizarea anevrismului aortei. In cadrul investigatiilor tubului digestiv exista si investigatii invasive care exploreaza tubul digestiv din interior