Fenomenul poate fi observat la adolescenți și la adulți, deopotrivă. Dacă în primul caz, afecțiunea este temporară, în cel de al doilea, creşterea şi lăsarea sânilor este cronică, fiind cauzată de un dezechilibru hormonal, fluctuații în greutate sau lipsa exerciţiilor fizice. Pentru ginecomastiile patologice (cronice), se recomandă îndepărtarea ţesutului glandular, combinat sau nu cu liposucţia, medicul optând pentru tehnica potrivită pacientului după ce a analizat foarte bine particularitățile afecțiunii. Liposucția este tehnica folosită în cazul sânilor cu o componentă preponderent adipoasă, pe când mastectomia subcutanată se impune atunci când ţesutul glandular sau pielea în exces trebuie îndepărtate.
Liposucția constă în inserţia unei canule în stratul adipos prin mici incizii, după care specialistul trece la extragerea și aspirarea grăsimii. Această intervenție nu este agresivă, de aceea, complicațiile postchirurgicale sunt foarte rare. Cealaltă tehnică folosită în tratamentul ginecomastiei vizează excizia glandei mamare. Chirurgul face o incizie la marginea inferioară a areolei mamare și aplică un tub de dren pentru minim 12 ore, pentru a elimina eventualele colecții serohematice.
În tratamentul ginecomastiei, complicațiile care pot apărea sunt cele specifice oricărei intervenții chirurgicale: reacții alergice, hemoragie, hematom, infecții etc. În urma intervenţiei, cicatricile sunt mici şi plasate în așa fel încât să fie insesizabile. Durerile sunt minime şi cedează la calmantele obişnuite.
Pacientul este sfătuit să poarte un bandaj elastic, pentru a preveni formarea unui serom în zona operată, și să nu se expună la soare timp de trei săptămâni. Procedura nu este recomandată persoanelor predispuse la cicatrice cheloide.
Pacientul îşi poate relua activitatea cotidiană la două-trei zile după operaţie, dar edemul și echimozele (vânătăile) se vor retrage abia după câteva săptămâni. Rezultatele operației vor putea fi evaluate abia la şase luni sau chiar după un an, când cicatricile rezultate se vor estompa.