Infectia cu Herpex Simplex

Herpex Simplex (HSV) reprezinta o eruptie veziculoeritemoasa grupata in buchet, cu caracter recidivant de cele mai multe ori. Infectia este determinata de Herpesvirus Hominis, acesta fiind de doua tipuri. Cel dintai, HSV-1 este cauza principala a infectiilor faciale, in vreme ce HSV-2 este cauza infectiilor genitale si perigenitale. Este foarte posibil ca o persoana sa fie infectata cu virusul HSV, fara a prezenta simptome. Manifestarile acestuia pot fi declansate de diversi factori: stres, menstruatie, febra, expunere la soare, un sistem imunitar slabit etc. Nu exista un tratament care sa genereze disparitia herpesului. Virusul se afla in celulele nervoase in stare latenta, motiv pentru care manifestarile lui pot sa apara si sa dispara.

HSV-1 se remarca prin prezenta de vezicule grupate in buchet, umplute cu lichid, situate la marginea gurii sau in jurul buzelor. In zonele mentionate apare senzatia de mancarime, furnicatura sau usturime. In functie de fiecare individ in parte, pot aparea febra, inflamarea ganglionilor limfatici din gat si implicit, durerea in gat. HSV-2 prezinta simptome precum: urinare dureroasa, umflarea ganglionilor limfatici din zona inghinala, dureri de cap si musculare, febra si scurgeri vaginale la femei. Apare senzatia de furnicaturi la nivelul organului genital, a feselor si a coapselor si vezicule mici rosii sau chiar rani deschise. Acestea sunt localizate fie pe organul genital, fie pe partea interioara a coapselor. La femei, veziculele apar cu precadere in interiorul vaginului. In ciuda faptului ca nu exista tratamente care sa genereze disparitia completa a herpesului genital, persoana infectata poate avea o viata sexuala normala luand cateva masuri de preventie.

Herpesul Simplex de tip 1 se transmite prin saliva: sarutul, schimbul de tacamuri la masa, schimbul de obiecte personale etc. Pana de curand, cercetatorii considerau ca acest tip de herpes nu poate fi contactat pe cale sexuala, precum HSV-2. De curand, aceasta ipoteza a fost infirmata, ambele infectii putand fi transmise prin intermediul contactelor sexuale, genitale sau orale. Virusul ajunge in organism prin fisuri ale pielii, cum sunt cele prezente in interiorul cavitatii bucale sau a zonei genitale.  De asemenea, infectia se poate transmite de la mama la copil prin nasterea pe cale naturala. Probabilitatea ca acest lucru sa se intample este cu atat mai mare atunci cand leziunile herpetice se regasesc in jurul vaginului in momentul in care nasterea se realizeaza. In conditii normale, herpesul nu cauzeaza complicatii grave. Cu toate acestea, atunci cand ne raportam la infectiile la sugari, la indivizi cu un sistem imunitar foarte slabit sau la infectii herpetice care afecteaza ochii, viata persoanei in cauza poate fi pusa in pericol.

Cu scopul prevenirii transmiterii infectiei HSV-1 putem lua o serie de masuri, precum: evitarea sarutarii persoanelor cu leziuni herpetice vizibile si folosirii la comun a obiectelor personale, utilizarea masurilor de protectie solara, diminuarea nivelului de stres, spalarea mainilor cat mai des si corect. In situatia in care o persoana apropiata are o leziune herpetica, evitati atingerea acesteia si apoi a ochilor. Pentru a preintampina raspandirea herpesului de tip 2, puteti adopta o serie de strategii care sa va mentina sanatos. Este foarte important sa se evite contactul sexual neprotejat. In situatia in care partenerul este infestat cu acest virus este extrem de important ca leziunile herpetice sa nu fie atinse, sa se foloseasca masuri de protectie si utilizarea unui lubrifiant pe baza de apa pentru a impiedica iritarea pielii si cresterea riscului de aparitie a simptomelor.

Acesta vizeaza combaterea recidivelor, prevenirea unei infectii secundare si desigur, ameliorarea durerii si a inflamatiei. Acesta difera in functie de felul in care eruptia se dezvolta. Tratamentul standard consta in aplicarea unei creme la nivel local. In situatii de infectii severe sau diverse complicatii se recomanda un tratament general mai puternic, realizat pe o perioada indelungata. Acesta se stabileste dupa un consult medical, in functie de situatia medicala a fiecarui pacient in parte.

Pentru un consult in acest sens, nu ezitati sa ne contactati.